„Destinată să dezvăluie soarta regelui: Fata din noroi care a furat inima unui regat”

„Și știu unde l-a dus celălalt om.” Jessa și-a fixat privirea asupra lui Pip. Părul argintiu-blond al băiatului era dezordonat, obrajii îi erau rumeni, iar degetele îi strângeau cu putere lingurița de botez prețuită. Câteva momente, s-a simțit lipsită de cuvinte.

„Împărtășește-mi totul, dragule.” Pip s-a apropiat. „Am fost ascuns în spatele perdelei în timpul festinului. Am văzut omul cu cuișoare deschizând ușa tatălui.”

„Avea o cheie mică.” Jessa a simțit cum inima îi bate mai repede. „Ce s-a întâmplat apoi?” „A intrat în cameră. Când a ieșit, ținea lupul strălucitor al mamei.”

„L-a dat omului gri.” „Gilbert?” Pip a confirmat printr-un gest din cap. „Omul gri l-a băgat în palton. Apoi a coborât scările.” Jessa și-a închis ochii pentru o clipă.

Totul s-a potrivit. Pandantivul dispărut. Acuzația.

Mărturia îndoielnică a lui Hester. Cererea lui Lord Ansel ca percheziția să înceapă de la spălătorie. Totul fusese orchestrat cu meticulozitate.

Ansel luase pandantul, îi dăduse servitorului să-l ascundă și intenționa să fie găsit printre bunurile Jessăi. Firul albastru pe care îl folosea pentru a coase hainele ar fi adus credibilitate dovezii. În plus, deoarece Jessa era o omega fără o familie puternică, nimeni nu ar fi contestat afirmația.

Ea l-a îmbrățișat pe Pip. „Ai arătat o curaj remarcabil.” „Dar toată lumea a spus că ești rea.” „Știu.” „Ești supărată?” Jessa și-a apăsat buzele pe fruntea lui. „Nu, dragule.

Sunt mândră de tine.” Rowan s-a apropiat, ținând strâns Cartea Miresei. „Putem să-i spunem tatălui?” „Da. Dar trebuie să fim înțelepți.” Jessa a aruncat o privire spre fereastră.

Afara, râul se umplea. Dintr-o dată, și-a amintit ceva ce împărtășise odată cu copiii. Oricine ascunde ceva se întoarce întotdeauna să vadă dacă mai rămâne.

S-a întors spre Rowan. „Îți amintești de jocul Găsește-l?” El a dat din cap. „Atunci vom juca din nou.” *** Regele a ajuns la Turnul de Est în câteva minute.

Părea obosit. Părul său închis la culoare era neîngrijit, mânecile cămășii erau suflecate, iar ochii îi erau roșii după încă o noapte fără somn. Căutase personal în camera Jessăi, așa cum promisese.

În interior, nimic nu părea ieșit din comun. Doar o mică schiță a lui Sir Puddle, câteva panglici care îi aparțineau lui Wren și o varietate de jucării pentru copii. Când l-a observat pe Pip agățându-se de Jessa, atitudinea lui s-a îmblânzit.

„Ce s-a întâmplat?” Jessa a povestit întreaga poveste. I-a spus despre descoperirea lui Pip, despre rolul lui Gilbert și despre șervețelul de in lipsă din coșul ei de cusut. În plus, a clarificat de ce Lordul Ansel era atât de dornic să găsească pandantul în apropierea spălătoriei.

Harold a absorbit cuvintele ei fără întrerupere. Odată ce a terminat, s-a uitat spre râu. „Unde?” „Sub vechiul salcie.” Atitudinea regelui s-a schimbat.

Acea copac era situat lângă pietrele de spălat unde Jessa lucra în fiecare săptămână. Era un loc ideal pentru a ascunde dovezile. „Atunci ar trebui să-l recuperăm.” „Nu chiar încă,” a răspuns Jessa.

Harold s-a întors spre ea. „De ce nu?” „Dacă îl confrunți acum, va nega totul. Va susține că copiii au interpretat greșit ceea ce au văzut.

Mă va acuza că am ascuns pandantul și că i-am convins pe puii tăi să răspândească o minciună.” Maxilarul regelui s-a strâns. „Ce propui?” „Lasă-l să se întoarcă și să verifice locul unde l-a ascuns.” Harold a studiat-o. „Copiii mei au avut dreptate în legătură cu tine.” Jessa a ridicat o sprânceană.

„Ce ți-au spus?” „Că tu știi mereu cum să câștigi.” Pentru prima dată în acea seară, Jessa a zâmbit. „Atunci să începem.” *** Au ieșit din turn pe coridorul din spate. Căpitanul Bram îi urma, murmurând că a servit trei generații de monarhi din Nightwood, dar nu fusese niciodată instruit să participe la un joc de miez de noapte pentru copii.

Copiii s-au transformat în formele lor de lup. Rowan a preluat conducerea. Wren l-a urmat îndeaproape, în timp ce micuțul Pip s-a grăbit după ei, oprindu-se din când în când să miroasă mirosuri interesante.

Au trecut pe lângă căsuța de spălătorie și au ajuns la vechea salcie. Ramurile sale groase se aplecau peste râu, iar trunchiul său masiv avea un gol unde fetele de la spălătorie ascundeau uneori bunătăți. Rowan a mirosit coaja.

Apoi a lătrat ușor. Harold s-a aplecat și a întins mâna înăuntru. Degetele lui au atins un pachet de in.

A scos cu grijă pachetul. În interior se afla pandantivul de argint în formă de lup. Perla de râu strălucea în lumina lunii.

Cu toate acestea, ușurarea regelui s-a transformat rapid în furie când a observat țesătura care îl învăluia. Era unul dintre șervețelele de oaspeți reparate de Jessa. O mică fundă albastră împodobea marginea.

Același nod albastru pe care îl integrase în munca ei de ani de zile. Harold a strâns pandantivul strâns în mână. „El a intenționat să te elimine.” „Da,” a răspuns Jessa.

„Și aproape că a reușit.” S-a uitat la copac. „Dar jocul nu s-a terminat încă.” A clarificat că Ansel se va întoarce înainte de zori pentru a se asigura că pandantivul rămâne ascuns. Râul se ridica, iar el ar dori să evite să piardă dovezile în apă.

Ei aveau să rămână ascunși. Harold a înfășurat o piatră netedă de culoare gri în in și a pus pachetul înapoi în golul copacului. Apoi s-au ascuns printre stufurile înalte.

Regele, căpitanul său, omega de spălătorie și trei cățeluși de lup așteptau liniștiți. Timp de aproape o oră, nimic nu s-a întâmplat. Luna traversa cerul.

Râul curgea repede. Pip a adormit sprijinit de glezna Jessăi. Dintr-o dată, urechile lui Rowan s-au aplatizat.

O lanternă a apărut la capătul îndepărtat al cărării. Cineva se apropia. Era Gilbert.

Servitorul s-a uitat peste umăr de mai multe ori înainte de a ajunge la salcie. S-a aplecat lângă trunchi și a întins mâna în golul din interior. Degetele lui au atins pachetul.

Un oftat de ușurare i-a scăpat. „Încă uscat,” a murmurat. L-a împins mai adânc în interior.

„Încă o oră, domnul meu. Încă o oră și fata din noroi va fi gata. Și regele împreună cu ea.” Jessa a simțit cum întregul corp al lui Harold s-a tensionat.

Lupul lui era dornic să lovească. Cu toate acestea, ea a așezat ușor o mână pe brațul lui. El a rămas nemișcat.

Gilbert a ridicat felinarul și s-a grăbit înapoi spre castel. Regele s-a întors către căpitanul Bram. „Urmărește-l.

Nu-l reține încă. Adună consiliul la râu la zori.” Căpitanul a dat din cap în semn de aprobat. Apoi Harold și-a îndreptat privirea către Jessa.

„Ai avut dreptate.” Ea a oferit un zâmbet ușor. „Toată lumea se întoarce să vadă.” *** Soarele a apărut deasupra Castelului Nightwood. Până la a șasea oră, malul râului era aglomerat.

Membrii consiliului, gărzi, servitori și familii nobile s-au adunat lângă pietrele de spălat. Doamna Grella stătea cu brațele încrucișate. Hester, tânăra cameristă care o acuzase pe Jessa, stătea în spate, părea palidă.

Lordul Ansel a făcut intrarea îmbrăcat în cea mai bună mantie de catifea roșie vin. Inelul său de rubin strălucea în lumina dimineții. A inspectat scena.

„Unde este Majestatea Sa?” „Majestatea Sa a cerut ca căutarea să înceapă fără el,” a răspuns Steward Oswin. Ansel a recunoscut acest lucru cu un cap din semn. „Foarte bine.

Să procedăm.” Gărzii au început căutarea în coliba de spălat. Au inspectat coșurile, au scuturat cearșafurile uscate și au examinat pietrele de spălat. Nu s-a descoperit nicio dovadă.

Ansel a făcut pe gânditorul profund. „Poate ar trebui să investigăm vechea salcie. Se știe că servitorii ascund obiecte în copaci.” A pășit direct spre ea.

Jessa l-a observat cu atenție. Pe malul râului erau numeroși copaci. Totuși, el nu a examinat niciunul.

A mers direct spre adâncitura din pământ. Aplecându-se, a întins mâna și a scos pachetul. „Iată!” a strigat cu entuziasm.

Multimea l-a înconjurat. „Uitați! Pandantivul pierdut!” Ansel a ridicat inelul de pânză.

„Semnul ei! Nodul albastru! Aceasta este lucrarea omega-ului de spălat!” a declarat rapid Doamna Grella.

„Știam eu! Am spus de la început că nu este potrivită să lucreze în grădinița regală!” a zâmbit Ansel. A deschis țesătura.

O piatră gri a căzut în noroi. A făcut un plop moale, inconfundabil, când a aterizat. Multimea s-a făcut liniștită.

Ansel a privit cu atenție. A scuturat inelul de pânză, dar nu a mai apărut nimic altceva.

Comportamentul său s-a schimbat. „Unde este?” O voce profundă a răsunat din spatele stufului. „Cauți asta?” Regele a pășit în lumină.

În mâna sa atârna Pandantivul de Argint Nightwood, cu perla râului strălucind radiant. Jessa a apărut lângă el, fusta ei era udă, iar părul împodobit cu mici bucăți de stuf.

Trei cățeluși de lup stăteau mândri la picioarele lor. Harold s-a apropiat de Lord Ansel. „Bună dimineața.” Consilierul a dat înapoi surprins.

Fata murdară îi fură inima regelui.

„Majestatea Voastră! Mulțumesc Zânei Lunii! Ați recuperat pandantivul!” „L-am recuperat?” „Da!

Cineva trebuie să-l fi mutat.” Regele a examinat adâncitura. „Fascinant. Există patruzeci de copaci care mărginesc acest mal, Ansel.

„Dar ai venit direct în acest loc.” Ansel și-a recăpătat rapid calmul. „Majestatea Voastră, servitorii ascund adesea obiecte în copaci. Am făcut pur și simplu o presupunere.” „Atunci poate ne poți explica de ce servitorul tău a ajuns aici înainte de zori.” Doi gardieni au ieșit.

Căpitanul Bram s-a poziționat între ei, apucându-l pe Gilbert de guler. Complexia servitorului era palidă. „L-am prins pregătindu-și lucrurile în camerele Lordului Ansel,” a declarat Bram.

Regele s-a întors spre Gilbert. „Ai ajuns aici înainte de răsărit. Ai inspectat pachetul.

Și ai spus că fata din noroi va fi completă.” Gilbert a început să tremure. „Majestatea Voastră, eu…” „Vorbește sincer. Legea ar putea arăta încă îngăduință cuiva care își recunoaște vina.” Gilbert a aruncat o privire anxioasă către Ansel.

Stăpânul său nu i-a oferit niciun sprijin. În cele din urmă, servitorul a mărturisit. „A fost Lordul Ansel!” Un murmur de șoc a străbătut mulțimea.

„A făcut o copie a cheii cu luni în urmă. A avut acces la birou în timpul festinului și a luat pandantivul. Mi l-a dat la scările din spate.” Fața lui Ansel s-a înroșit de furie.

„Tăcere!” Totuși, Gilbert a continuat. „M-a instruit să iau un șervețel din coșul fetei de la spălătorie. Am înfășurat pandantivul în el și l-am ascuns sub salcie.

A susținut că toată lumea va crede că ea l-a luat.” Privirea regelui strălucea de furie. „Și Hester?” Gilbert și-a coborât privirea. „Lordul său a jurat că îi va șterge datoria fratelui ei dacă ea o acuză pe omega.” Toate privirile s-au îndreptat spre tânăra cameristă.

Hester a făcut câțiva pași înainte, cu lacrimi curgându-i pe față. „Este adevărat,” a murmurat ea. S-a uitat la Jessa.

„Îmi pare rău. Fratele meu era pe cale să piardă totul. Lordul Ansel a spus că îmi va șterge datoria dacă îl ajut.” Jessa s-a apropiat de ea.

„Ar fi trebuit să spui adevărul.” „Îmi dau seama de asta.” „Dar ai încă ocazia să o faci acum.” Hester a încuviințat, plângând mai intens. Regele și-a ridicat mâna. „Coronă va plăti datoria fratelui tău.

Niciun servitor din acest regat nu ar trebui să fie constrâns să mintă pentru că un lord puternic amenință familia lor.” Apoi s-a întors spre Ansel. „Ai profitat de moartea soției mele pentru a manipula copiii mei. Ai complotat să-i trimiti pe moștenitorii mei departe.

„Ai furat de la coroană și ai încercat să distrugi o femeie nevinovată.” Bravada lui Ansel a început în sfârșit să cedeze. „Nu poți să crezi asta! O copilă, o servitoare și mica melodie a unei omege te-au fermecat!” Doamna Marchmont a avansat.

„Suficient, Ansel. Avem mărturia servitoarei, mărturia falsă, dovezile plantate și faptele tale de astăzi.” Regele a dat din cap. „Du-l.” Doi gardieni l-au apucat pe Ansel.

El s-a zbătut împotriva lor. „Vei regreta asta, Harold! Regatul tău are nevoie de prezența mea!” „Nu,” a răspuns regele cu o voce rece.

„Regatul meu avea nevoie de adevăr. Tu ai adus trădare.” Ansel a fost tras afară. Timp de câteva momente, tăcerea a cuprins încăperea.

Apoi, Harold s-a întors către Jessa. A prins-o de mână. „Noaptea trecută, această femeie a fost acuzată de furt împotriva coroanei.

Astăzi, voi restaura onoarea ei în fața fiecărui cetățean al regatului meu. Jessa Gardner este nevinovată.” Publicul a izbucnit în aplauze. Mama Brinna plângea deschis.

Chiar doamna Grella și-a plecat capul. Totuși, atenția lui Jessa era îndreptată în altă parte. Era concentrată pe cei trei căței mici.

Coada lor se agita atât de viguros încât întregul lor corp părea să tremure. Pentru prima dată de când sosise la castel, Jessa se simțea complet în siguranță. *** În acea după-amiază, consiliul a convocat o audiere urgentă. Lordul Ansel a fost îndepărtat de la titlul și pământurile sale din cauza acuzațiilor de trădare, furt și complot împotriva moștenitorilor regali.

Nepotica sa, doamna Celestine, a fost chemată să-și depună mărturia. A intrat înveșmântată într-o mantie de călătorie, cu un ten palid, dar hotărât. La intrarea în cameră, și-a îndreptat privirea către Rowan.

„Alteța Voastră,” a vorbit ea încet, „ați avut dreptate.” Rowan a recunoscut-o cu un semn din cap. Apoi, doamna Celestine s-a adresat consiliului. „Unchiul meu mi-a dezvăluit totul.

El intenționa să mă căsătorească cu regele, să trimită copiii săi departe și să nasc un moștenitor pentru a asigura dominația familiei noastre asupra Nightwood-ului.” A făcut o pauză pentru a înghiți. „Am refuzat. Dar mi-a fost frică de el.

Ar fi trebuit să mă prezint mai devreme.” Harold a ascultat cu atenție, fără a o întrerupe. „Declarația dumneavoastră este semnificativă, doamnă Celestine.” Ea și-a îndreptat ochii în jos. „Regret ceea ce le-am spus copiilor când am sosit prima dată.” Wren s-a apropiat mai mult.

„Plănuiești să ne trimiti departe?” „Nu, Prințesă.” „Promiți?” „Promit.” Wren o privea cu suspiciune. După un moment, a dat din cap. „Poți veni în vizită.

Dar nu încerca să te căsătorești cu Tatăl.” Pentru prima dată în acea zi, întregul consiliu a izbucnit în râs. Chiar și doamna Celestine avea un zâmbet pe față. Verdictul a fost finalizat înainte de apus.

Ansel va rămâne închis până când instanța superioară va emite decizia finală. Domeniile sale vor fi transferate doamnei Celestine, care le va supraveghea autonom. Gilbert a primit o pedeapsă mai ușoară datorită mărturisirii sale.

Fratele lui Hester, Tam, a fost eliberat de obligațiile sale. Iar reputația lui Jessa a fost oficial restabilită. Totuși, cea mai semnificativă schimbare nu a avut loc în sala consiliului.

A avut loc atunci când Harold a urmat-o pe Jessa în hol. „Jessa.” Ea s-a oprit. El o privea cu intensitate pentru un moment îndelungat.

„Nu vor mai fi alte întâlniri cu mirese.” „Știu.” „Și îți datorez mai mult decât pot exprima cuvintele.” Ea a zâmbit cu o nuanță de tristețe. „Majestatea Voastră, nu îmi datorați nimic.” „Harold.” S-a corectat repede. El părea surprins.

„Numele tău este Harold. Mi-ai permis să-l folosesc.” El a dat din cap.

Apoi a inspirat adânc. „Jessa, eu…” Ea și-a ridicat ușor mâna. „Te rog, nu mă întreba nimic în seara asta.” Comportamentul lui s-a schimbat.

„Înțeleg.” „Trebuie să mă întorc acasă.” A aruncat o privire spre aripa de copii. Apoi s-a întors spre ea. „Acasă la spălătorie?” „Deocamdată.” El a înghițit greu.

„Am promis că nu te voi forța niciodată să rămâi. Am avut intenția asta.” Ochii lui Jessa s-au umplut de lacrimi. „Îți mulțumesc.” „Ia tot timpul de care ai nevoie.

Dacă vreodată alegi să te întorci, eu voi fi aici.” Ea s-a întors și a plecat. Iar regele din Nightwood nu a oprit-o. *** În acea noapte, Harold a stat singur în camerele sale. Copiii dormeau, dar el nu putea găsi odihnă.

De trei ani, lupul din el fusese neliniștit. După moartea Eleonorei, se transformase într-o ființă care căuta neîncetat ceva ce nu putea recâștiga. Lupul insuflase o frică față de proprii săi copii.

Îl făcuse să evite camera copiilor. Îi provocase să creadă că bucuria era ceva ce pierduse pentru totdeauna. Jessa transformase totul.

Dar acum ea nu mai era acolo. Harold stătea lângă fereastra care dădea spre Silver Run. Putea aproape să-i audă vocea.

„Jos, unde plângul se apleacă…” Își închise ochii. O bătaie se auzi la ușă. Înainte să poată răspunde, trei siluete mici intrară.

Rowan ținea Cartea Miresei. Pip trăgea după el păturica lui iubită. „Nu putem dormi,” declară Wren.

Harold îi privi. „Nici eu nu pot.” Rowan se urcă pe marginea patului. Deschise caietul la o pagină nouă.

În partea de sus, scrise: **TESTUL ZECE: TATĂL TREBUIE SĂ ÎNTREBE CORECT.** Harold frunți din sprâncene. „Ce înseamnă asta?” Rowan ridică privirea. „Jessa a spus că trebuie să afle dacă o vrei pentru tine.”

„Nu din cauza cântatului ei sau a grijii pe care o are pentru noi.” Harold tăcu. „Ea are nevoie de tine să o ghidezi.” Wren dădu din cap cu entuziasm. „Avem o strategie.” Pip se așeză în poala tatălui său.

„Și trebuie să faci curățenie.” Harold clipea din surpriză. „Ce?” „Jessa îi place să spele.” Rowan oftă. „Asta nu e toată strategia, Pip.” Totuși, cel mai mic prinț deja începea să adoarmă.

Harold își privi copiii. Apoi, pentru prima dată în mulți ani, râse. Un râs sincer.

Și cei trei micuți începură să contureze planul lor. *** Jessa petrecuse noaptea la căsuța de spălat. Mama Brinna făcuse ceai și pregătise un pat confortabil. Nu punea întrebări.

Ea doar îi așeză o pătură curată pe umeri și se așeză lângă ea. „Pari supărată, draga mea.” Jessa privi spre tavan. „Nu sunt sigură ce îmi doresc.” „Asta e perfect în regulă.” „Îmi pasă de acești copii.

Îmi pasă de Harold. Dar mă simt speriată.” „De ce ești speriată?” Jessa se întoarse să o privească pe femeia în vârstă. „De a fi necesară cuiva în loc să fiu iubită de ei.” Brinna rămase tăcută.

Apoi, ea îi apucă mâna lui Jessa. „Ascultă-mă. Ți-ai dedicat întreaga viață îngrijirii altora.

Poate că e timpul ca cineva să aibă grijă de tine.” Ochii lui Jessa s-au umplut de lacrimi. A adormit chiar înainte de zori. Și și-a imaginat un cântec al râului care, în sfârșit, ajungea la o concluzie. *** În dimineața următoare, un sunet neobișnuit o trezi.

Semăna cu cineva care lovea o foaie udă de piatră. Cu forță. Foarte multă forță.

Apoi, o voce puternică strigă: „Nu, Wren! Nu așa! Trebuie să storci apa mai întâi!” Jessa sări în picioare.

Recunoscu acea voce. Își înfășură șalul în jurul ei și alergă afară. Soarele răsărea deasupra râului.

Ceața plutea deasupra apei. Și acolo, stând până la genunchi în ape înghețate, era Regele Alpha Harold Nightwood. Mâneca îi era suflecată.

Părul lui era ud de apă. Botinele îi erau acoperite de noroi. Ținea în mână o mare foaie albă, arătând complet înfrânt.

Lângă el, Wren râdea atât de tare încât a căzut în apă. Rowan era așezat pe mal cu Cartea Miresei. Pip dormea pe un teanc de fețe de pernă curate.

Mama Brinna observa întreaga situație cu o expresie mulțumită. „Este aici de la a patra oră,” îi spuse lui Jessa. Jessa a fost luată prin surprindere.

„Face ce?” „Spală.” „Foaia aceea este mai murdară decât atunci când a început.” „Știu. Am urmărit.” Harold a ridicat privirea. Ochii lui s-au întâlnit cu ai lui Jessa.

Pentru o clipă, a uitat de foaia pe care o ținea. „Jessa.” „Majestatea Voastră.” A lăsat foaia să cadă. „Harold.” Ea a zâmbit.

„Harold.” A ieșit din apă, aproape că și-a pierdut echilibrul pe o piatră. Jessa și-a reprimat un râs. El a prins-o.

„Te bucuri de asta.” „Absolut.” „Încep să înțeleg de ce spălatul îți aduce bucurie.” „Este pentru că este provocator?” „Pare aproape imposibil.” Brinna a râs. Apoi Jessa a observat sârma de rufe. Era împodobită cu obiecte ciudate.

Un desen cu un lup purtând o bonetă. O pereche de mănuși gri. Un tort de miere înfășurat în țesătură.

Bolul lui Sir Puddle. Și în cele din urmă, o servetă albă din in. S-a apropiat.

Era aceeași servetă pe care Lord Ansel o folosea pentru a o învinuvi. Totuși, lângă micul ei nod albastru, cineva cosuse un alt nod albastru. Era uriaș.

Oblic. Și extrem de inegal. Jessa a mângâiat-o ușor.

„Cine a creat asta?” Harold și-a curățat gâtul. „Eu.” S-a întors spre el. „Tu?” „Am întrebat-o pe Rowan despre semnificația nodului tău albastru.” Se uita la servetă.

„A menționat că asta însemna că nimic din ceea ce îți aparține nu poate fi pierdut fără ca cineva să-l recunoască mai întâi ca fiind al tău.” Harold a înghițit greu. „Așa că am crezut că ar trebui să îmi pun semnul lângă al tău.” Jessa a examinat cusătura inegală. „E groaznic.” „Știu.” „Total groaznic.” „Știu și asta.” A izbucnit în râs.

Apoi râsul ei s-a transformat în lacrimi. Harold s-a apropiat. „Jessa, trebuie să îți împărtășesc ceva.” Ea și-a șters ochii.

„Te ascult.” „În prima zi în care ai pășit în sala mea, erai stropită cu noroi. Aveai o broască ascunsă în buzunar. Copiii mei se ascundeau în spatele tău, iar jumătate din curte era șocată.” A luat o pauză.

„Îmi amintesc cum te-ai uitat la Lady Philippa. Nu ai arătat nicio rușine că ești o fată de spălat. Nu te-ai lăsat intimidată de bijuteriile ei sau de statutul ei.

Pur și simplu stăteai acolo, protejând trei copii care depindeau de tine.” Tonul lui s-a înmuiat. „Lupul meu s-a liniștit înainte să cânți. Înțelegi asta?

Înainte să cânți.” Jessa s-a uitat la el. „Am reflectat la cuvintele tale. Înțeleg îngrijorarea ta că aș fi devenit semnificativă pentru tine doar pentru că te-am ajutat să dormi.” El a dat din cap.

„Te-aș dori chiar și dacă nu ai mai cânta niciodată. Te-aș dori chiar și dacă nu ai mai reveni niciodată în camera copiilor. Te-aș dori în cea mai groaznică zi de spălat a anului, cu săpun pe mâini și murdărie pe rochie.” S-a apropiat mai mult.

„Îmi doresc femeia care a sărit într-un râu înghețat pentru a salva un copil pe care abia îl cunoștea. Femeia care a stat în fața unui monarh și a cerut dreptul de a pleca. Femeia care și-a protejat copiii când întreaga curte a pus la îndoială intențiile ei.” Ochii lui străluceau.

„Îmi doresc pe Jessa Gardner.” I-a fost greu să respire. Harold i-a prins mâna. „Dar ți-am dat promisiunea mea.

Nu te voi constrânge să rămâi. Nu voi insista asupra unui răspuns.” A întors privirea. „Vreau doar să înțelegi adevărul.” Timp de câteva momente, singurul sunet a fost cel al râului.

Apoi Jessa s-a întors către rege. „Știi ce îmi doream când eram copil?” El a dat din cap. „Visam la un cămin în care nimeni să nu mă abandoneze.” Vocea ei tremura.

„Am petrecut ani îngrijind copii la Willowmere pentru că înțelegeam cum e să te simți speriat și izolat. Credeam că dacă îi fac pe toți fericiți, poate cineva mă va alege și pe mine.” Harold asculta cu atenție. „Și când am ajuns aici, am crezut că doar îi ajut pe copiii tăi.

„Dar, la un moment dat, am început să îmi doresc un sentiment de apartenență.” Îl privi. „Nu din cauza statutului tău de rege. Nu pentru că castelul tău este uimitor.

Ci pentru că atunci când copiii tăi chicotesc, se simte ca acasă.” Ochii lui Harold s-au umplut de lacrimi. „Și tu?” Jessa zâmbi printre lacrimi. „Ești un bărbat incredibil de încăpățânat care nu reușește să spele o cearșaf.” El râse.

„Asta nu contează ca un răspuns.” Ea îi apucă mâna. „Da, Harold. Contează.” Se aplecă în noroi.

„Jessa Gardner, vrei să te căsătorești cu mine? Nu ca îngrijitoare pentru copiii mei. Nu pentru că ai capacitatea de a liniști lupul meu.

Nu pentru că consiliul își dorește o regină.” Își ridică privirea către ea. „Ci pentru că te iubesc.” Jessa își puse mâna peste gură. „Vrei să-mi fii soție?” Se uită la cei trei copii.

Rowan se prefăcea că nu este interesat. Wren sărea de bucurie. Pip tocmai se trezise și își freca ochii.

„Da,” murmură Jessa. Fața lui Harold se schimbă. „Da?” „Da!” El se ridică și o cuprinse în brațele sale.

Pentru prima dată în trei ani, lupul regelui Alpha nu era în căutarea unei partenere pierdute. Era în pace. Iar copiii au izbucnit în aplauze.

„AM TRECUT TESTUL!” strigă Wren. Rowan deschise Cartea Miresei și scrise o ultimă linie. **TESTUL ZECE: TATA A ÎNTREBAT CORECT. JESSA A SPUS DA.

TRECUT.** *** Nunta a avut loc la începutul verii. Nu au fost negocieri politice elaborate. Nici presiuni din partea consiliului.

Nici familii aristocratice care să încerce să negocieze influența. Doar o mală de râu, un salcie bătrână și persoanele care deveniseră familia lui Jessa. Mama Brinna era așezată în prima rangă, împodobită cu o pălărie nouă și frumoasă.

Hester era acolo cu fratele ei, Tam, care acum lucra în grajdurile regale, liber de orice datorii. Lady Celestine venise cu un cadou pentru copii. Wren l-a examinat imediat pentru a se asigura că nu sunt surprize neplăcute.

Doamna Agnes Fenwick, care fusese cândva văzută ca o potențială mireasă, plângea pe tot parcursul ceremoniei. Iar doamna Grella? Era așezată lângă femeile de la spălătorie, purtând ciorapi pe care Jessa îi curățase cu meticulozitate.

Erau cei mai curați ciorapi din regat. Când Harold a pus Pandantivul Nightwood în jurul gâtului lui Jessa, publicul a izbucnit în aplauze. Lupul de argint strălucea împotriva rochiei ei de mireasă.

Cu toate acestea, Jessa avea o condiție. „În zilele de spălat, doresc să merg la râu.” Harold a zâmbit. „Atunci te voi însoți.” Consiliul părea șocat.

Regele deja își făcea planuri pentru a-și îndeplini promisiunea. *** Prima lor noapte ca soț și soție a fost petrecută în camera regală a copiilor. Cei trei copii refuzaseră cu tărie să doarmă fără Jessa. Rowan a insistat ca Cartea Miresei să rămână lângă perna lui.

Wren îl așezase pe Sir Puddle pe pervazul feronerie. Pip era cuibărit sub o pătură cu lingurița de botez. Harold ocupa scaunul mare de lângă foc.

Jessa s-a așezat pe covor lângă el. „Vei cânta?” întrebă Pip, somnoros. Ea zâmbi.

„Cu siguranță.” A început melodia cunoscută. „Acolo unde plângul se apleacă, râul curge încet…” Rowan și-a închis ochii. Wren a adormit ținându-l de mână pe fratele ei.

Pip visa deja când a terminat al doilea vers. Jessa a continuat să cânte. Totuși, când a ajuns la partea unde melodia se încheia de obicei, a ales să facă ceva diferit.

De mulți ani, nu era conștientă de concluzie. Femeia care o părăsise dispăruse înainte de a o termina. Jessa își petrecuse tinerețea creând diverse finaluri, dorind ca unul dintre ele să fie corect.

În această seară, în sfârșit a cântat concluzia pe care a dorit-o mereu. Râul a adus barca înapoi acasă. Lampa strălucea cald în fereastră.

Cei mici erau în siguranță. Și nimeni nu a fost vreodată trimis departe. La final, Harold s-a aplecat și și-a pus fruntea împotriva a ei.

„Minunat,” a murmurat el. Jessa a zâmbit. „Acum poți să te odihnești.” El și-a închis ochii.

Pentru prima dată în trei ani, Regele din Nightwood a avut parte de un somn liniștit. Lupul său se odihnea mulțumit lângă foc, nemai căutând o ușă iluzorie care nu a fost niciodată acolo.

Își descoperise locul. *** Ani mai târziu, locuitorii din Nightwood aveau să povestească în continuare despre cele trei cățelușe regale jucăușe care au perturbat opt întâlniri de nuntă. Se vor amuza despre broaștele țestoase, despre mânerele de ușă acoperite cu miere, despre grădinile pline de noroi și despre micul lup care a tras o omega de spălat în sala tronului. Totuși, Jessa își amintea o poveste diferită.

Își amintea de un copil speriat care se arunca într-un râu. Își amintea de un rege trist care își pierduse capacitatea de a râde. Își amintea de un băiețel care purta o promisiune către mama sa decedată pentru că se temea că nimeni altcineva nu avea să-și protejeze familia.

Și își amintea momentul în care a înțeles că dragostea nu era despre a fi necesar. Era despre a fi ales. Cele trei cățelușe au crescut, dar nu au încetat niciodată să o numească Mama Jessa.

Harold continua să o însoțească la pietrele de spălat în fiecare primăvară. Nu a reușit niciodată să stăpânească arta spălatului. De fapt, Mama Brinna a interzis în cele din urmă să se ocupe de fețele de masă regale după ce a reușit să rupă două dintre ele în încercarea de a stoarce apa.

Cu toate acestea, nu a exprimat niciodată plângeri. Pur și simplu a râs, a sărutat-o pe soția sa și a încercat din nou. Și în fiecare primăvară, când Râul Silver Run se umplea și ramurile de salcie se aplecau spre apă, Jessa cânta melodia veche.

Melodia care fusese cândva asociată cu o femeie al cărei chip nu îl întâlnise niciodată. Melodia care liniștise un copil speriat. Melodia care oferise mângâiere unui monarh trist. Și melodia care, în cele din urmă, o adusese înapoi acasă. **SFÂRȘIT. **

Înapoi2 / 2